Mărturie de nuntă

Nunta noastră… cât am mai visat la ea. Câte pregătiri, câte idei și cât timp alocat detaliilor. Dacă privesc în urmă, pot să spun că aș organiza nunta altfel. Mult mai simplă și mai grăitoare. Ne-am străduit mult să simplificăm totul, astfel încât să ne putem bucura de clipa noastră, de unirea întru Hristos și de începutul familiei noastre. Am reușit sau nu, asta nu mai contează. Tot ce-mi amintesc este că am făcut exact ce am simțit că trebuie să facem pentru ca sufletele noastre să simtă adierea caldă a păcii. 

Am lucrat cu atâta bucurie la invitațiile și mărturiile pentru nuntă… Am făcut multe fotografii, am cerut ajutorul prietenilor și am privit cu drag la rodul mâinilor noastre, împletit cu ideile, timpul și îndemânarea celor dragi nouă.

Nici nu știu de unde vine moda asta cu „mărturie pentru nuntă”. Știu că pe vremea părinților și apoi mult înspre timpul nostru, se așezau cu entuziasm acele flori artificiale sau naturale în pieptul invitaților. Noi am ales o altă variantă, des întâlnită și aceasta. Am oferit ca mărturie, sau dar de nuntă aș spune eu, câte un borcănel umplut cu miere de albine (salcâm). Foarte de efect și plină de delicatețe, a fost rozeta croșetată de mama noastră, rozetă cu care am acoperit borcănelul. Pe un tag mic, prins de o panglică de un verde crud, am scris numele noastre și data nunții.

Ne dorim să mai lucrăm la asemenea mărturii de nuntă, pentru că mereu lucrul pentru cel de lângă noi este mai ușor și mai plin de sens.