Bloggeri pe Ulița Mare

Sâmbătă am luat parte cu mare drag la Iași Blogging Tour, organizat de Școala de Ghizi Iași și de Asociația Turistică Ghizii României pentru blogosfera ieșeană din Kooperativa 2.0.

Credit photo: Constantin Ciobanu

Da, știu… din cauza programului foarte încărcat din ultima perioadă nu v-am spus că fac parte din Kooperativa 2.0 de la Iași. Tot din cauza aceluiași program, nu am reușit să particip fizic la nicio altă activitate organizată pentru bloggerii locali, dar am fost la acest tur deoarece am vrut să cunosc mai bine orașul care m-a adoptat.

Deși nu este prima dată când bat străzile Iașului, de data aceasta am făcut-o în calitate de blogger și de ghid cultural. Da, și acesta este un motiv pentru care am vrut să merg la acest tur, să văd cum lucrează și alți ghizi. A fost o bucurie să văd că nu vom avea un singur ghid, ci chiar trei: pe Matei Marian, VictoriaBejan și Alexandru David, care ne-au introdus preț de câteva ore în timpuri demult apuse.

Primul obiectiv vizitat a fost Teatrul Național „Vasile Alecsandri”.

Probabil ați citit că se află în topul celor mai frumoase teatre din lume, ocupând poziții fruntașe. Da, clădirea Teatrului Național este o bijuterie arhitectonică ce adăpostește numeroase opere de artă. Nu știam că sala mare a Teatrului Național din Iași deține singura cortină pictată din România (pictată în 1896 de maestrul vienez M. Lenz). Deoarece conducerea Teatrului a anunțat din timp că nu dorește promovare, vizita ne-a costat 8 lei/adult și 4 lei/student.

Credit Photo: Victor Cojocaru

Următoarea oprire a fost în fața Palatului Roznovanu. În clădire se află în prezent sediul Primăriei Iași, motiv pentru care accesul nu se face chiar așa de ușor. Aici, Victoria ne-a introdus în atmosfera balurilor ce aveau loc în Sala Mare a Palatului, reușind chiar să ne facă să călătorim imaginar cu trăsurile cu care domnițele erau aduse la baluri.

Următoarea oprire a fost la Catedrala Romano-Catolică. Am fost întâmpinați de ghidul catedralei, care a explicat semnificația unor elemente din ansamblul catedralei. Aici am vizitat Memorialul Anton Durcovici, după care am urcat pe acoperiș, de unde am putut vedea Iașul de la o altă înălțime.

Următoarea oprire a fost pe esplanada Casei Dosoftei. Alex, ghidul nostru, ne-a vorbit despre legătura dintre Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc” și Casa Dosoftei. Aici a funcționat prima tiparniță din Moldova (începând cu anul 1679) sub îndrumarea Mitropolitului Dosoftei Barilă (canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2005). În prezent, în această clădire funcționează secția de literatură veche a Muzeului Literaturii Române din Iași.

Mulți nu știu că Biserica „Sfântul Nicolae Domnesc” a fost nu doar biserica Curții Domnești, ci și Catedrală Mitropolitană începând cu anul 1677, când domnitorul Antonie Ruset (1675-1678) a hotărât mutarea reședinței Mitropoliei Moldovei de la Suceava la Iași.

Trist este faptul că actuala biserică nu este cea construită de Ștefan cel Mare (în perioada 1491-1492), ci datează din perioada 1884-1904, când arhitectul francez André Lecomte du Noüy a „restaurat-o” prin demolare și reconstruire.

În urma săpăturilor arheologice începute de curând, lângă biserică au fost descoperite numeroase oseminte, cripte, ziduri și morminte vechi de peste 500 de ani. Trăim pe un pământ sfânt și suntem datori a ne cunoaște atât istoria Bisericii, cât și cea a locurilor în care trăim.

Următorul obiectiv turistic a fost Palatul Culturii din Iași. Acesta e locul pe care îl vizitam de fiecare data în excursiile cu școala pe care le făceam în copilărie. Acest obiectiv turistic a fost închis mulți ani pentru reabilitare, motiv pentru care redeschiderea este așteptată cu mare interes. Mărturisesc că reușisem să vizitez o parte dinPalat cu o zi înainte de acest tur.

După ce Matei ne-a vorbit despre statuia controversată a lui Ștefan cel Mare, am pășit în holul Palatului, unde am fost întâmpinați de un ghid ce ne-a condus în câteva săli, diferite ca stil și  funcționalitate.

Credit Photo: Victor Cojocaru

Am aflat printre altele că Palatul Culturii din Iași este ultima clădire din lume construită în stil neogotic.

Deși reușisem să vizitez o parte din săli cu o zi înainte, această vizită la Palat mi-a adus o bucurie de care nu mai avusesem parte. Am urcat în turnul în care se află faimosul ceas care cântă Hora Unirii la fiecare fix de oră. Odinioară, acest ceas era mândria orașului, dar astăzi trece de cele mai multe ori neobservat, fiind văzut ca un simplu element decorativ.

Farmecul vizitei din turn a fost întâlnirea cu domnul Ion Cristea, omul care se îngrijește ca orologiul să funcționeze corect „după cutremurul din ‘77”, așa cum ne-a mărturisit.

Dânsul ne-a explicat cum funcționează mecanismul ceasului. Deși este structurat pe trei nivele, are opt clopote și trei cadrane.

Pe 27 aprilie 2016, Palatul Culturii își va deschide porțile pentru publicul larg. În prima zi, toți vizitatorii vor putea intra gratuit, într-un eveniment intitulat Ziua Porților Deschise la Palatul Culturii. Începând cu 28 aprilie 2016, intrarea la orice obiectiv din Palat se va face pe bază de bilet, iar toate tarifele și informațiile pot fi aflate cu ușurință de pe site-ul Palatului. Vă recomand să mergeți cu încredere și să vizitați Palatul Culturii, pentru că aveți ce vedea!

Pentru finalul turului pe Ulița Veche, Matei ne-a dus la Biserica „Sfântul Gheorghe”, numită și Catedrala Veche sau Mitropolia Veche din Iași. Aici am fost întâmpinați de Părintele Arhimandrit Dosoftei Șcheul, mare eclesiarh al Catedralei Mitropolitane din Iași, care ne-a vorbit despre rolul acestei biserici în istoria Moldovei. În pridvorul deschis al bisericii sunt înmormântați patru mitropoliți ai Moldovei.

La sfârșitul turului de oraș, bloggerii din Iași s-au împrăștiat în direcții diferite cu gândul să-și potolească foamea ce îi cuprinsese după această incursiune pe Ulița Mare, numită astăzi Bulevardul Ștefan cel Mare.