Cine mă cunoaște, știe că sunt „fan”... al părintelui Constantin Necula.
Da știu, părintele e criticat și contestat în diverse medii pe care nici măcar nu merită să le amintesc acum. Dar pe cât se încearcă „discreditarea” sa, părintele e iubit și dorit a fi ascultat și citit. Dovadă stau mulțimile de oameni care umplu sălile de conferințe, sau mai bine zis mulțimile de oameni rămași afară până în adânc de seară spre noapte, datorită spațiilor neîncăpătoare.
Recent a apărut la Editura Agnos o nouă carte a părintelui, numită Pedagogia poveștii. A fost odată, pe când poveștile nu aveau televizor...
Aflând de noua apariție editorială am cautat și mi-am achiziționat-o.
Citind, am aflat ce sensuri uimitoare dă părintele Constantin poveștilor copilăriei mele: Capra cu trei iezi, Povestea lui Harap alb și Fata babei și fata moșneagului.
Părintele are curajul să readucă în atenția părinților și a profesorilor poveștile fără seamăn a lui Ion Creangă, „la vreme de nebuloasă reformistă din școala românească”.
Nu vă zic mai multe, ci doar vă recomand ca înainte de lecturarea acestei cărți să recitiți cele trei povești menționate mai sus.
Lectură cu folos!
.jpg)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu