Cred că vă amintiți prima ședință foto de la grădiniță, când în cinci minute era fotografiată toată grupa. Nu conta dacă tu îți doreai să fii fotografiat, sau dacă aveai o stare ciudată în acea zi: trebuia să stai să fii flash-uit, că doar toți copii din grădiniță făceau asta. Nu aș vrea să vadă cineva prima fotografie care mi-a fost făcută la grădiniță, cu această ocazie. Uitându-te la ea îți poți da seama cât de mult mi-am dorit fiu în acel moment acolo.
Dar povestea de astăzi nu este despre mine, ci despre fotografiile de familie pe care ni le-a făcut Paul Pădurariu în al lui Studio foto în care a amenajat un decor specific sărbătorilor de iarnă.
Noi adulții suntem obișnuiți să stăm des la fotografiat, dar cu copiii, din punctul meu de vedere e mai dificil. Ei sunt foarte naturali și nu acceptă să fie puși să „stea” în anumite poziții, să facă anumite mișcări, sau chiar să zâmbească la comandă. Iar Paul știe toate acestea și a reușit să și-l împrietenească pe S., surprinzându-ne chiar și pe noi, când la final de ședință foto, copilul nu mai dorea să plece din studio.
Și cum el e tăticul a trei năzdrăvani, vă dați seama că nu i-a fost deloc greu să fie pe placul copilului și tot timpul petrecut în fața camerei a fost fără eforturi mari de atenție la prezent, fără stres și complexe de genul „copilul meu nu e fotogenic, ce caut aici?” sau „copilul nu râde acum, oare ce fotografii vor ieși?”, întrebări pe care poate ni le-am fi pus dacă Paul nu ne încredința că totul se întâmplă așa cum vrem și ne dorim noi, nu el. Bine, am stat și am analizat situația după ce s-a terminat mi-am dat seama că avea o strategie pe care a pus-o în aplicare subtil și cu delicatețe. A fost simplu, am fost noi înșine, așa cum avem de fiecare dată nevoie să fim.
Analizând toate aceste aspecte, am înțeles că fotografia e o artă bazată pe emoție, pe care nu o poți transmite decât sincer și din suflet.
Dar povestea de astăzi nu este despre mine, ci despre fotografiile de familie pe care ni le-a făcut Paul Pădurariu în al lui Studio foto în care a amenajat un decor specific sărbătorilor de iarnă.
Noi adulții suntem obișnuiți să stăm des la fotografiat, dar cu copiii, din punctul meu de vedere e mai dificil. Ei sunt foarte naturali și nu acceptă să fie puși să „stea” în anumite poziții, să facă anumite mișcări, sau chiar să zâmbească la comandă. Iar Paul știe toate acestea și a reușit să și-l împrietenească pe S., surprinzându-ne chiar și pe noi, când la final de ședință foto, copilul nu mai dorea să plece din studio.
Și cum el e tăticul a trei năzdrăvani, vă dați seama că nu i-a fost deloc greu să fie pe placul copilului și tot timpul petrecut în fața camerei a fost fără eforturi mari de atenție la prezent, fără stres și complexe de genul „copilul meu nu e fotogenic, ce caut aici?” sau „copilul nu râde acum, oare ce fotografii vor ieși?”, întrebări pe care poate ni le-am fi pus dacă Paul nu ne încredința că totul se întâmplă așa cum vrem și ne dorim noi, nu el. Bine, am stat și am analizat situația după ce s-a terminat mi-am dat seama că avea o strategie pe care a pus-o în aplicare subtil și cu delicatețe. A fost simplu, am fost noi înșine, așa cum avem de fiecare dată nevoie să fim.
Analizând toate aceste aspecte, am înțeles că fotografia e o artă bazată pe emoție, pe care nu o poți transmite decât sincer și din suflet.
Mulțumim Paul pentru amintirile de calitate!
PS: Și ca să vedeți că nu vorbesc degeaba, vă las mai jos câteva din fotografiile făcute de Paul. Dacă vrei să ai și tu asemenea amintiri, nu ezita să-l contactezi pe Paul Pădurariu.
.jpg)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu