Album foto pentru doi băieței

Am lucrat la acest album foto cu drag și o tonă de entuziasm, pentru că în el urmau să se odihnească cele mai frumoase fotografii cu doi copilași dragi mie. Am dorit ca decorul să-i bucure atât acum, cât și atunci când vor crește mari și poate vor privi în urmă la copilărie alături de părinții lor.

Albumul are 40 de file cartonate de culoare crem prinse cu un arc alb, pe care deja au fost așezate fotografii după bunul plac.

Citește tot articolul

Cum faci o pușculiță dintr-o cutie de metal?

O altă decorațiune are acum locul tot la cuierul de pe hol. O cutie de metal, îmbrăcată în ață de cânepă și dantelă. Buburuza mă încântă cel mai mult. Era pe o pungă de cadouri cândva, iar acum îmi înveselește ziua pentru că o văd mereu.

La ce ne folosește cutia de metal? Nu am uitat nici de banii mărunți pe care îi aducem acasă tot în buzunare sau portofele. De la Lidl și Profi primim deseori rest de 1 Ban, pe care nu-l folosim așa de des. Dar când se mai adună, înapoiem magazinului corectitudinea și politețea.

Așadar, în cutia de metal punem banii mărunți, de care nu avem nevoie zilnic, dar pe care îi folosim ori de câte ori ne trebuie sau rămânem fără bănuți (pentru că mai sunt și zile din acestea la fiecare dintre noi).

Citește tot articolul

Cutia cu povești

Am primit micul cufăr într-o zi friguroasă de noiembrie. Era ziua mea onomastică, ziua Sfântului Apostol Andrei. Migala, culorile și măiestria, toate aparțin lui Dumnezeu, Care a lucrat atât de frumos prin mâinile soțului meu, pe atunci prietenul meu încă de nădedje.

Îmi plac fluturii și mare mi-a fost bucuria când i-am văzut pictați pe capacul galben al cufărului. M-a impresionat îmbrățișarea celor doi tineri, dar și vederea numelor noastre scrise parcă pentru totdeauna împreună. Nu știu ce planuri aveam pe atunci, dar am sperat mereu că vom rămâne aproape unul de celălalt, cu mintea ațintită spre idealul nostru de familie.

Noi am numit acest cufăr Cutia cu povești. De ce? Pentru că urma să găzduiască poveștile bunicilor, ale străbunicilor și ale părinților, toate sub forma fotografiilor vechi de ani de zile. Dar pentru că timpul a trecut și noi am rămas împreună, am hotărât să păstrăm în ea amintiri de la cei ce ne-au bucurat cu prezența lor vie la nunta noastră.

Am adunat așadar gândurile lor, scrise pe tag-uri de carton, și le păstrăm ca un mare dar în Cutia cu povești, cea pe care de fiecare dată când dorul de trecut ne apasă, o deschidem și recitim doririle de bine scrise de rude și prieteni.

Citește tot articolul