Bunica

Ștefan Octavian Iosif

Cu părul nins, cu ochii mici
Și calzi de duioșie,
Aieve parc-o văd aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.

Torcea, torcea, fus după fus.
Din zori și până-n seară;
Cu furca-n brâu, cu gândul dus,
Era frumoasă de nespus
în portu-i de la țară...

Căta la noi așa de blând,
Senină și tăcută;
Doar suspina din când în când
La amintirea vreunui gând
Din viața ei trecută

De câte ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce mă cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminicii preasfinte...


Probabil vă întrebați de ce am postat această poezie. Nu vă țin prea mult în suspans, astăzi este Ziua Internațională a Poeziei. Cum puteam să o sărbătorim altfel?

Elisabeta a II

Citește tot articolul

Ghiocei de la bunica

Bunica are de toate în grădină. Are o viață întreagă de muncă și sudoare, de roade și sănătate. Dar are și fructe și legume și flori. La ea, toate florile înfloresc atunci când este nevoie să bucure pe cineva. Și de aceea ne face mereu surprize. Buchetul meu de mireasă a fost doar din lăcrămioare culese din grădina bunicii. Când la noi se ofileau, la ea abia înfloreau.

Acum am primit primii ghiocei care au răsărit în grădină. Doar patru au fost și toți au călătorit spre noi cu un microbuz. Pentru că bunica i-a așezat frumos într-un pahar cu pământ, au ajuns într-o stare foarte bună la noi. Nu erau înfloriți, dar bunica avea credința că la noi își vor deschide floarea.

Și da, m-au bucurat mult, pentru că mi-au amintit de momentele când alergam prin oraș după ghiocei, doar ca să-i miros și să adun în mine toată primăvara. Soțul meu a plantat cei patru ghiocei într-un vas ceramic și i-a îngrijit foarte bine.

Mulțumim bunica pentru începutul de primăvară trimis la noi acasă!

Citește tot articolul