joi, 5 noiembrie 2020

Pâine

Pâinea cea de toate zilele este pentru noi acum făcută din mai multe tipuri de cereale, dar îndeosebi din grâul cel vechi, prețios și delicios. Alacul (Triticum monococcum) si grâul spelta (Triticum spelta) ne sunt foarte dragi și utile în bucătărie. Ele sunt foarte asemănătoare la aspect, textură, dar nu și la gust.
Unii spun că alacul are aromă de nucă și așa spun și eu, dupa prima pâine gătită. Spelta îmi pare ușor amăruie, dar numai bună de adus aminte, că viața are suișuri și coborâșuri pe care numai prin efort le putem trece. 

Le-am ales pentru gust, simplitate, vechime, autenticitate și pentru că se digeră mai ușor. De reținut este faptul că nu consumăm zilnic pâine, nu abuzăm de ea și ne bucurăm de efectele nutriționale ale acestui grâu.

Sursa foto: https://gradinaistorica.ro/alac/

Eu coc pâinea în formă rotundă, pentru că așa îmi aduce bucurie. Coc în cantități mici, mai precis din 500 grame făină o dată. Folosesc drojdie bio de câte ori pot (vă voi povesti și despre alegeri în alt articol), apă filtrată, sare neiodată și condimente după cum am starea și dispoziția.

Ingrediente pentru o pâine de 500 g:

-          500 g făină integrală de alac/ spelta (o cumpăr de la Biolandfarm din DM)

-          300 ml apă călduță

-          ½ linguriță sare neiodată (uneori răsfăț pâinea cu Sarea Florilor de la Biolandfarm, și atunci nu mai adaug condimente)

-           7g sau 9 g drojdie uscată bio (după cum găsesc pliculețele, tot în DM)

-          condimente: oregano (nu foarte mult, că îmi pare că îi dă un gust de mucegai) sau amestec de la mama (noi îi zicem condiment, dar sincer, ar merita un nume mai bun, pentru cât este de special) făcut din semințe de mărar, leuștean, cimbru, râșnite cu atenție sau Sarea Florilor.

Amestec cu gând mulțumitor pentru toate bunătățile, pentru binecuvântarea de a le avea și pentru cei care vor mânca. Cu calm, răbdare, fară grabă, fară întreruperi. Las la dospit peste noapte, sau de dimineață până seara. Nu cronometrez timpul de coacere. Diferă mai mereu. Nu aș putea spune din ce motiv. Dar uneori simt că e gata, alteori că mai are de stat în cuptor.

Scot pâinea și mă minunez de perfecțiunea ei. O cuprind cu un ștergar din cânepă și o acopăr câteva minute și cu o pungă din plastic, pentru frăgezime. După ce se răcește o porționez și o parte o trimit la jertfă, în congelator, o parte în frigider și o parte în burticile care așteaptă nerăbdătoare, cu mâinile întinse întrebând (aproape ca picătura chinezească) dacă e gata pâinița.

Fiți atenți, fiți treji, cu luare aminte și mereu cu gând mulțumitor. Și când ați uitat, luați-o de la capăt.

Sunt curioasă daca veți încerca rețeta aceasta și vă invit să așterneți mai departe gândurile voastre despre simplitate.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu