Recomandare de carte: Pollyanna- jocul bucuriei

Pollyanna. Un copil plin de bucurie și mulțumire. Un copil rămas orfan, dar iubit de toată lumea. Un copil care vine în casa mătușii sale, Miss Polly, cu încrederea că va fi iubită și ocrotită. Ea știe să mulțumească, să ierte și să găsească bucurie în fiecare gest, lucru, activitate, întâmplare. 
Așa este ea, Pollyanna, o fetiță care schimbă lumea, cum de multe ori se întâmplă. 

Cartea lui Eleanor H. Porter nu mai are nevoie de prezentare. O știu foarte mulți, aș îndrăzni să spun că toată lumea o știe. Pentru că atât în România, cât și peste hotarele țării, ea a fost și este citită de oameni mari și oameni mici. Eu am aflat despre ea de la prieteni. Apoi am găsit-o tot mai des pe rafturile librăriilor, dar am împrumutat-o de la bibliotecă, ca să o citesc. Însă, din dorința de a reveni asupra poveștii, am cumpărat recent toate volumele.

Pollyanna Whittier, o fetiță de numai 11 ani, pistruiată și cu părul roșcat, care nu crede despre ea că ar fi frumoasă sau deosebită, vine să răstoarne și să schimbe viața mătușii sale, învățând jocul bucuriei pe ea și pe cei din satul Beldingsville. Un joc simplu, aducător de vindecare. 

Jocul Pollyannei este așa:
   "(...)
    - Am început cu niște cârje care au venit într-un pachet misionar.
    - Cârje!
    - Da. Înțelegi, eu am vrut o păpușă, iar tata le-a scris pentru asta; dar când a venit pachetul, doamna a spus că nu venise nici o păpușă, ci doar niște cârje mici. (...) Și atunci am început jocul.
    - Trebuie să spun că nu văd nici un joc în treaba asta, nu, deloc! declară Nancy, aproape îmbufnată.
   (...)
    - Prostuțo! Păi, pur și simplu, să te bucuri că nu ai nevoie de ele, spuse Pollyanna, triumfătoare. Vezi ce ușor e - când știi cum?"

Jocul Pollyannei nu este atât de simplu atunci când ești tu însuți jos, departe de tine și de Dumnezeu. Dar farmecul lui este să joci. Atât. Și pe măsură ce joci, începi să vezi. Ce? Viața. 

Vă recomand să citiți povestea Pollyannei, cuprinsă într-un buchet de 5 volume pline de învățătură și care prezintă evoluția ei de la 11 ani până la vârsta căsătoriei, timp în care ea se dăruiește tuturor ca prietenă, nepoată, soție, mamă și ajutor celor cunoscuți și necunoscuți. Lectura se parcurge ușor, este accesibilă atât copiilor, cât și adulților. 
Pentru mine, această serie de cărți depășește teoriile de mindfullness. Este simplă și asta o face valoroasă. 

Cărțile, tipărite de mai multe edituri precum Sophia, Metafraze, Nepsis, se găsesc și la bibliotecă, dar și în librăriile fizice și cele online sub următoarele titluri:
Pollyanna- jocul bucuriei
Pollyanna- domnișoară
Pollyanna- flori de portocal
Pollyanna și comorile ei
Pollyanna- datoria de onoare

"Vezi ce ușor e - când știi cum?" Merită să încerci!

Citește tot articolul

Tartă cu mere

Bine v-am regăsit!

De această dată vă povestesc despre tarta cu mere pe care noi am consumat-o destul de des în această toamnă, care încă este bogată după atât de multe încercări.

Este simplă, se pregătește repede, se coace repede și se mănâncă la fel de repede (după caz).

Sursă foto: Pinterest

Pentru tartă am folosit:

- 1 cană fulgi ovăz fini, pe care ori îi las întregi, ori îi macin (după dispoziție și timp) SAU 1 cană făină de orez

- 2-3 căni mere rase (proaspete sau decongelate)

- un pumn de stafide

- 1 linguriță pudră de scorțișoară (puteți adăuga și alte condimente care vă plac și se combină bine cu merele)

Amestec ingredientele cu o lingură din lemn, ung o tavă rotundă (ca cea pentru tort) cu puțin ulei de cocos și așez compoziția în ea, nivelând ușor cu lingura. Uneori, mai pudrez deasupra puțină făină de cocos, formând patru inimioare pentru dragii mei.

Las tarta să se coacă în cuptor cam 30 minute, dar pentru că fiecare gospodină își cunoaște bine cuptorul, vă rog să nu o uitați, ci să o mai cercetați, să nu se înfurie și să se facă neagră de supărare.

Merele...sunt minuni ale naturii. Gustoase, colorate, zemoase, vindecătoare și preferate de copii. Am avut binecuvântarea ca în fiecare an să primim mere de la părinți și bunici, din copacii copilăriei sau din unii plantați mai recent. Mere curate, îngrijite cu atenție și lăsate să crească după bunul plac, așa cum le-a fost dat. Fără baie de musafiri toxici nepoftiți.

Pentru că primim multe, pe unele le consumăm imediat, iar pe altele le dau pe răzătoarea mică sau mare (nu are importanță, doar pentru estetica din tartă/plăcintă) și le congelez. Se păstrează bine așa și le folosesc la asemenea tarte sau fac dulceață "la minut" cum s-ar zice. Cum? Le decongelez, adaug stafide și o esență naturală de rom și fierb la foc mic câteva minute. Sau, simplu, că simplu e cel mai sănătos, le fierb în sucul propriu câteva minute și dulceața rezultată o folosesc clătite și alte combinații dulci nesofisticate.

Voi ce bunătăți cu mere pregătiți?

Citește tot articolul

Pâine

Pâinea cea de toate zilele este pentru noi acum făcută din mai multe tipuri de cereale, dar îndeosebi din grâul cel vechi, prețios și delicios. Alacul (Triticum monococcum) si grâul spelta (Triticum spelta) ne sunt foarte dragi și utile în bucătărie. Ele sunt foarte asemănătoare la aspect, textură, dar nu și la gust.

Unii spun că alacul are aromă de nucă și așa spun și eu, dupa prima pâine gătită. Spelta îmi pare ușor amăruie, dar numai bună de adus aminte, că viața are suișuri și coborâșuri pe care numai prin efort le putem trece. 

Le-am ales pentru gust, simplitate, vechime, autenticitate și pentru că se digeră mai ușor. De reținut este faptul că nu consumăm zilnic pâine, nu abuzăm de ea și ne bucurăm de efectele nutriționale ale acestui grâu.

Sursa foto: https://gradinaistorica.ro/alac/

Eu coc pâinea în formă rotundă, pentru că așa îmi aduce bucurie. Coc în cantități mici, mai precis din 500 grame făină o dată. Folosesc drojdie bio de câte ori pot (vă voi povesti și despre alegeri în alt articol), apă filtrată, sare neiodată și condimente după cum am starea și dispoziția.

Ingrediente pentru o pâine de 500 g:

-          500 g făină integrală de alac/ spelta (o cumpăr de la Biolandfarm din DM)

-          300 ml apă călduță

-          ½ linguriță sare neiodată (uneori răsfăț pâinea cu Sarea Florilor de la Biolandfarm, și atunci nu mai adaug condimente)

-           7g sau 9 g drojdie uscată bio (după cum găsesc pliculețele, tot în DM)

-          condimente: oregano (nu foarte mult, că îmi pare că îi dă un gust de mucegai) sau amestec de la mama (noi îi zicem condiment, dar sincer, ar merita un nume mai bun, pentru cât este de special) făcut din semințe de mărar, leuștean, cimbru, râșnite cu atenție sau Sarea Florilor.

Amestec cu gând mulțumitor pentru toate bunătățile, pentru binecuvântarea de a le avea și pentru cei care vor mânca. Cu calm, răbdare, fară grabă, fară întreruperi. Las la dospit peste noapte, sau de dimineață până seara. Nu cronometrez timpul de coacere. Diferă mai mereu. Nu aș putea spune din ce motiv. Dar uneori simt că e gata, alteori că mai are de stat în cuptor.

Scot pâinea și mă minunez de perfecțiunea ei. O cuprind cu un ștergar din cânepă și o acopăr câteva minute și cu o pungă din plastic, pentru frăgezime. După ce se răcește o porționez și o parte o trimit la jertfă, în congelator, o parte în frigider și o parte în burticile care așteaptă nerăbdătoare, cu mâinile întinse întrebând (aproape ca picătura chinezească) dacă e gata pâinița.

Fiți atenți, fiți treji, cu luare aminte și mereu cu gând mulțumitor. Și când ați uitat, luați-o de la capăt.

Sunt curioasă daca veți încerca rețeta aceasta și vă invit să așterneți mai departe gândurile voastre despre simplitate.

Citește tot articolul