Tartă cu mere

Bine v-am regăsit!

De această dată vă povestesc despre tarta cu mere pe care noi am consumat-o destul de des în această toamnă, care încă este bogată după atât de multe încercări.

Este simplă, se pregătește repede, se coace repede și se mănâncă la fel de repede (după caz).

Sursă foto: Pinterest

Pentru tartă am folosit:

- 1 cană fulgi ovăz fini, pe care ori îi las întregi, ori îi macin (după dispoziție și timp) SAU 1 cană făină de orez

- 2-3 căni mere rase (proaspete sau decongelate)

- un pumn de stafide

- 1 linguriță pudră de scorțișoară (puteți adăuga și alte condimente care vă plac și se combină bine cu merele)

Amestec ingredientele cu o lingură din lemn, ung o tavă rotundă (ca cea pentru tort) cu puțin ulei de cocos și așez compoziția în ea, nivelând ușor cu lingura. Uneori, mai pudrez deasupra puțină făină de cocos, formând patru inimioare pentru dragii mei.

Las tarta să se coacă în cuptor cam 30 minute, dar pentru că fiecare gospodină își cunoaște bine cuptorul, vă rog să nu o uitați, ci să o mai cercetați, să nu se înfurie și să se facă neagră de supărare.

Merele...sunt minuni ale naturii. Gustoase, colorate, zemoase, vindecătoare și preferate de copii. Am avut binecuvântarea ca în fiecare an să primim mere de la părinți și bunici, din copacii copilăriei sau din unii plantați mai recent. Mere curate, îngrijite cu atenție și lăsate să crească după bunul plac, așa cum le-a fost dat. Fără baie de musafiri toxici nepoftiți.

Pentru că primim multe, pe unele le consumăm imediat, iar pe altele le dau pe răzătoarea mică sau mare (nu are importanță, doar pentru estetica din tartă/plăcintă) și le congelez. Se păstrează bine așa și le folosesc la asemenea tarte sau fac dulceață "la minut" cum s-ar zice. Cum? Le decongelez, adaug stafide și o esență naturală de rom și fierb la foc mic câteva minute. Sau, simplu, că simplu e cel mai sănătos, le fierb în sucul propriu câteva minute și dulceața rezultată o folosesc clătite și alte combinații dulci nesofisticate.

Voi ce bunătăți cu mere pregătiți?

Citește tot articolul

Ne-am întors din curtea copilăriei

Ne-am întors de pe meleaguri nemțene, de acolo unde ne-a purtat dorul de bunici și de sat. Ne-am încărcat cu aer curat și rece, cu bucuria Învierii trăită într-o biserică de sat, cu sănătate și povești de odinioară.

Am avut zile însorite, pline de râsul și bucuria fiului nostru, care a explorat cât a putut de mult fiecare centimetru al curții, a alergat după găini și căprițe și a ajutat la treburile din grădina de zarzavat. Ne-am bucurat alături de rude și prieteni și am povestit mult. Despre copilăria bunicilor, despre ce și cum învățau la școală, despre ce mâncau și cu ce se îmbrăcau. Bunicii au 73 de ani de viață (și 52 de ani de căsătorie) și ne-au povestit toate ca și cum s-au întâmplat ieri. Mai cu durere, mai cu umor, mai cu veselie și zâmbet ștrengar, au depănat amintiri frumoase, sădind în noi, poate fără voie, un dor nebun de trai la țară, de viață simplă și ușoară. Da, ușoară pentru că oricât de multe lipsuri am avea, dacă Dumnezeu este cu noi și se îngrijește de noi, nimic nu este greu.

Înainte să plecăm spre Iași, soțul meu mi-a făcut un dar, care mi-a adus un zâmbet larg pe față. Și l-am păstrat ca amintire în suflet, pentru că doar așa nimeni nu mi-l poate fura. Un buchet mare de flori de câmp și lăcrămioare culese din grădina bunicii și de pe spațiul verde din fața casei. O încântare! Culoare, viață, prospețime și dăruire. Pentru că, eu cred că florile se dăruiesc pe sine lui Dumnezeu, Care le-a creat, dar și nouă oamenilor, care le îngrijim și le iubim, lăsându-se rupte și așezate în vază. Acasă, le-am așezat frumos în trei vaze mici, cumpărate de la un magazin cu vechituri, drag nouă. Acum florile aproape se trec, dar mi-au încântat câteva zile ochii și mi-au înveselit camera.

La țară, totul este diferit. Timpul este altul și cam tot ce faci are alt ritm. Am stat o săptămână acolo și am urmărit cât de frumos cresc plantele. Se înalță și fac roade pentru noi oamenii.

Citește tot articolul

În pridvor...

În pridvor... aici, pe timp de vară, bunicii noștri își desfășurau majoritatea activităților gospodărești.

Dacă prispa era suficient de lată, străbunele își instalau la începutul primăverii războiul de țesut pentru a se bucura de aerul proaspăt și lumina naturală...

Pridvor din incinta Mănăstirii Văratic, jud. Neamț

Citește tot articolul