Așa este ea, Pollyanna, o fetiță care schimbă lumea, cum de multe ori se întâmplă.
Cartea lui Eleanor H. Porter nu mai are nevoie de prezentare. O știu foarte mulți, aș îndrăzni să spun că toată lumea o știe. Pentru că atât în România, cât și peste hotarele țării, ea a fost și este citită de oameni mari și oameni mici. Eu am aflat despre ea de la prieteni. Apoi am găsit-o tot mai des pe rafturile librăriilor, dar am împrumutat-o de la bibliotecă, ca să o citesc. Însă, din dorința de a reveni asupra poveștii, am cumpărat recent toate volumele.
Jocul Pollyannei este așa:
"(...)
- Am început cu niște cârje care au venit într-un pachet misionar.
- Cârje!
- Da. Înțelegi, eu am vrut o păpușă, iar tata le-a scris pentru asta; dar când a venit pachetul, doamna a spus că nu venise nici o păpușă, ci doar niște cârje mici. (...) Și atunci am început jocul.
- Trebuie să spun că nu văd nici un joc în treaba asta, nu, deloc! declară Nancy, aproape îmbufnată.
(...)
- Prostuțo! Păi, pur și simplu, să te bucuri că nu ai nevoie de ele, spuse Pollyanna, triumfătoare. Vezi ce ușor e - când știi cum?"
Jocul Pollyannei nu este atât de simplu atunci când ești tu însuți jos, departe de tine și de Dumnezeu. Dar farmecul lui este să joci. Atât. Și pe măsură ce joci, începi să vezi. Ce? Viața.
Vă recomand să citiți povestea Pollyannei, cuprinsă într-un buchet de 5 volume pline de învățătură și care prezintă evoluția ei de la 11 ani până la vârsta căsătoriei, timp în care ea se dăruiește tuturor ca prietenă, nepoată, soție, mamă și ajutor celor cunoscuți și necunoscuți. Lectura se parcurge ușor, este accesibilă atât copiilor, cât și adulților.
Pentru mine, această serie de cărți depășește teoriile de mindfullness. Este simplă și asta o face valoroasă.
Pollyanna- jocul bucuriei
Pollyanna- domnișoară
Pollyanna- flori de portocal
Pollyanna și comorile ei
Pollyanna- datoria de onoare